Capitolul 2 : Intalnirea


Intr-un sfarsit veni si ziua cea mare. Prima zi de scoala. Mama ma trezeste cu greu, iar eu ma duc spre baie mormaind ca sa-mi pot peria parul. Peste cateva minute ies, ducandu-ma apoi in bucatarie. Ma pun pe scaun, privindu-l pe fratele meu care era extrem de entuziasmat de noua sa clasa si mai ales colegii. 
- Nu mananci?, intreba el privindu-ma cu coada ochiului cam serios.
- Nu prea mi-e foame, clatin eu din cap apoi ma rezem mai bine pe scaun oftand usor.
Mama se intoarce cu fata la mine, si spune zambind.
- Trebuie sa mananci, masa de dimineata este cea mai importanta Ade!, spuse ferma luand din frigider laptele apoi il puse pe masa. Hai, mananca! 
Stramb din nas apoi imi pun cereale in castron, nu foarte multe si incep sa mananc. Cristian termina repede fugind apoi spre scoala iar eu inca eram la masa savurand acea portie de cereale excelenta. Nu dureaza mult si ies si eu pe usa, cu geanta pe umar cu privirea in pamant. In cele din urma ajung si eu in fata scolii, iar multitudinea de elevi asteptau primul clopotel. Ma uit foarte derutata dupa noii mei colegi, dar degeaba pana cand o fata mai micuta ca mine de statura, cu ochii mari si verzi da peste mine din greseala.
- Oh, scuze! , spuse pe un ton bland privindu-ma foarte atenta apoi ma intreba. Esti noua nu-i asa? 
- Mda, cam asa se pare. De ce? Par chiar asa de derutata? pufnesc mai mult in ras dandu-mi apoi o suvita de par. Fata parea destul de ok.  In ce clasa esti? o intreb eu deodata fiind foarte curioasa. Poate era in aceasti clasa. Cine stie? Chiar mi-ar prinde bine o astfel de prietena.
- 12 C! dar nici bine nu putu sa spuna ca aparu acel baiat care il vazusem cu o zi mai devreme in parc. De care imi placea. Da, recunosc. Imi placea. Dar imaginea mi s-a spulberat atunci cand el era la mana cu o tipa blonda, imbracata intr-o rochie neagra si mulata pe corp. Era evident ca cei doi erau impreuna iar confirmarea nu a intarziat sa apara. Tipa aceea l-a sarutat de fata cu toti si parea extrem de fericita. 
- S-a intamplat ceva? ma intreba fata dar atunci se uita in directia unde ma uitam eu si si-a dat seama din prima despre ce e vorba. Ah, Damian cu Beatrice! isi stramba ea slab buzele cand ii pronunta numele ei. Intradevar, arata ca o adevarata fitoasa care se imbraca numai cu haine de firma si ii faceau pe ceilalti sa se simta mai prejos de ea. Si ghici ce! E in aceasi clasa cu mine. Si Damian si Beatrice. Perfect! Eu credeam ca o sa fie un an minunat, dar se pare ca ma insel din ce in ce mai mult. El se uita cateva fractiuni de secunde, fixandu-ma cu privirea. Nu puteam sa nu-l privesc si eu dar blonda s-a uitat asa de urat la mine, incat mai avea putin si ma omora. 
Dupa toate acestea, intram si noi in clasa punandu-ma in ultima banca cu fata care vorbisem mai devreme, Elena. Oare sa incep sa ma indragostesc de 'misteriosul' Damian? Nu. Nu vreau. Nici macar nu-l cunosc si in primul rand este cu cineva si pare destul de fericit cu toate ca Beatrice din cate am observat nu prea ma agreaza si e genul ala de fitoasa. In fine, gusturile nu se discuta. Orele au trecut, iar eu ma indrept spre magazin cu pasi lenti. .Intru in supermarket gandindu-ma cateva secunde bune ce sa iau iar cineva ma sperie pe la spate. 
- Uhm, buna? , maresc eu ochii vazandu-i acea privire sclipitoare.