luni, 9 aprilie 2012

Capitolul 3: Sfatul


Chiar nu-mi venea sa cred. Pe el sa-l vad aici, acum cu mine in supermarket. Faza cea mai ciudata e ca e fara Beatrice. Si oare ce are de gand? In minte imi veneau fel si fel de intrebari, dar daca nu faceam nimic sau nu ziceam ceva nu aveam sa aflu raspunsurile la ele.
- Tu esti noua colega nu-i asa? ma intreba el pe un ton domol privindu-ma parca mai sa sara pe mine.
- Da, eu sunt! aprob scurt din cap fara sa mai zic ceva apoi lasandu-mi usor capul in jos. La naiba! De ce mereu trebuie sa fiu timida mai ales de fata cu baiatul care il plac. Sper sa nu fac vreo gafa, asa ca mai bine imi cer scuze si plec de acolo. Uite, imi pare rau dar numai pot sta. Trebuie sa plec. Mai vorbim, clatin eu usor din cap indreptandu-ma spre casa apoi iesind rapid din magazin. Perfect. Pe langa asta, mai si ploua iar eu nu am umbrela. Ma uit cateva clipe in urma iar apoi ma duc alergand spre casa facandu-ma uda leoarca ploaia.
- Adelina, ai luat ce te-am rugat? ma intampina mama cu caldura ei luandu-mi sacosa din mana. Da-ti hainele jos si mai bine fa o baie. Te-ai udat toata! 
Dupa cateva minute bune, ies si eu din dus doar cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou mai larg. Imi prind parul intr-un coc neglijent, trantindu-ma in patul moale din dormitor luandu-mi apoi jurnalulsi incep sa scriu.
           
"Draga Jurnalule"

   "Azi a fost prima zi de scoala. Una interesanta, zic eu. Gandul imi sta numai la Damian. Da, un coleg din clasa cu mine care cu toate ca pare mai de 'cartier' dar mi-a furat inima. Nu stiu cum, dar imi cam place de el. Singura parte proasta e ca are prietena care nu prea ma suporta din cate observ din comportamentul ei. Dar lasand asta la o parte, eu cred ca nu ar trebui sa ma bag in relatia lor si sa-l observ de la distanta in ciuda faptului ca imi va fi greu. Iar ca sa ingreuneze si mai mult situatia, m-am si intalnit cu el in supermarket. Are niste ochi frumooooosi... " , scriu eu acolo de zor umpland jurnalul de complimente si vorbe dragute despre Damian. 
Nu dureaza mult si ma suna Elena intrebandu-ma ce fac maine dupa ore si daca nu vreau sa ies la cafeneaua noua din oras. Ii zic un "da" hotarat inchizand caietul si il arunc intr-un colt al dulapului plin cu caiete si carti. Mama intra in camera mea fara sa aud, asezandu-se intre timp pe pat iar eu cand inchid telefonul si ma intorc tresar.
- Damian? intreba ea fiind foarte curioasa sa afle despre acest baiat. 
- Ce? Nuuu. Damian? E doar un coleg. Nimic mai mult..., incerc sa ascund din rasputeri de ea mai multe detalii despre acest baiat. Nu imi facea nimic daca afla, dar nu vreau sa isi faca o imagine gresita.
- Crezi ca ma poti pacali?
Intradevar, pe mama nu prea puteam sa o pacalesc. Ma asez langa ea privind-o cu ochi mari si oftand prelung. Incep sa-i povestesc de la cel mai mic amanunt despre el.
-  Adelina, adauga ea. Cum sa-ti zic eu? Dupa cate mi-ai povestit, baiatul asta pare mai mult genul ala cu doua fete, care isi cam bate joc de fete. Eu nu vreau sa-ti stric imaginea sau sa-ti dau impresii gresite dar el daca are prietena si sunt fericiti impreuna, nu are rost sa te bagi intre ei sau sa-ti faci sperante. Cel mai bine dupa parerea mea ar fi sa-ti vezi de alt baiat. Nu e de nasul tau.
Poate chiar asa era. 

sâmbătă, 24 martie 2012

Capitolul 2 : Intalnirea


Intr-un sfarsit veni si ziua cea mare. Prima zi de scoala. Mama ma trezeste cu greu, iar eu ma duc spre baie mormaind ca sa-mi pot peria parul. Peste cateva minute ies, ducandu-ma apoi in bucatarie. Ma pun pe scaun, privindu-l pe fratele meu care era extrem de entuziasmat de noua sa clasa si mai ales colegii. 
- Nu mananci?, intreba el privindu-ma cu coada ochiului cam serios.
- Nu prea mi-e foame, clatin eu din cap apoi ma rezem mai bine pe scaun oftand usor.
Mama se intoarce cu fata la mine, si spune zambind.

- Trebuie sa mananci, masa de dimineata este cea mai importanta Ade!, spuse ferma luand din frigider laptele apoi il puse pe masa. Hai, mananca! 
Stramb din nas apoi imi pun cereale in castron, nu foarte multe si incep sa mananc. Cristian termina repede fugind apoi spre scoala iar eu inca eram la masa savurand acea portie de cereale excelenta. Nu dureaza mult si ies si eu pe usa, cu geanta pe umar cu privirea in pamant. In cele din urma ajung si eu in fata scolii, iar multitudinea de elevi asteptau primul clopotel. Ma uit foarte derutata dupa noii mei colegi, dar degeaba pana cand o fata mai micuta ca mine de statura, cu ochii mari si verzi da peste mine din greseala.
- Oh, scuze! , spuse pe un ton bland privindu-ma foarte atenta apoi ma intreba. Esti noua nu-i asa? 
- Mda, cam asa se pare. De ce? Par chiar asa de derutata? pufnesc mai mult in ras dandu-mi apoi o suvita de par. Fata parea destul de ok.  In ce clasa esti? o intreb eu deodata fiind foarte curioasa. Poate era in aceasti clasa. Cine stie? Chiar mi-ar prinde bine o astfel de prietena.
- 12 C! dar nici bine nu putu sa spuna ca aparu acel baiat care il vazusem cu o zi mai devreme in parc. De care imi placea. Da, recunosc. Imi placea. Dar imaginea mi s-a spulberat atunci cand el era la mana cu o tipa blonda, imbracata intr-o rochie neagra si mulata pe corp. Era evident ca cei doi erau impreuna iar confirmarea nu a intarziat sa apara. Tipa aceea l-a sarutat de fata cu toti si parea extrem de fericita. 
- S-a intamplat ceva? ma intreba fata dar atunci se uita in directia unde ma uitam eu si si-a dat seama din prima despre ce e vorba. Ah, Damian cu Beatrice! isi stramba ea slab buzele cand ii pronunta numele ei. Intradevar, arata ca o adevarata fitoasa care se imbraca numai cu haine de firma si ii faceau pe ceilalti sa se simta mai prejos de ea. Si ghici ce! E in aceasi clasa cu mine. Si Damian si Beatrice. Perfect! Eu credeam ca o sa fie un an minunat, dar se pare ca ma insel din ce in ce mai mult. El se uita cateva fractiuni de secunde, fixandu-ma cu privirea. Nu puteam sa nu-l privesc si eu dar blonda s-a uitat asa de urat la mine, incat mai avea putin si ma omora. 
Dupa toate acestea, intram si noi in clasa punandu-ma in ultima banca cu fata care vorbisem mai devreme, Elena. Oare sa incep sa ma indragostesc de 'misteriosul' Damian? Nu. Nu vreau. Nici macar nu-l cunosc si in primul rand este cu cineva si pare destul de fericit cu toate ca Beatrice din cate am observat nu prea ma agreaza si e genul ala de fitoasa. In fine, gusturile nu se discuta. Orele au trecut, iar eu ma indrept spre magazin cu pasi lenti. .Intru in supermarket gandindu-ma cateva secunde bune ce sa iau iar cineva ma sperie pe la spate. 
- Uhm, buna? , maresc eu ochii vazandu-i acea privire sclipitoare.

joi, 22 martie 2012

Capitolul 1 : Noi inceputuri


Era o zi foarte calduta de toamna iar eu priveam in toate partile noul cartier. Da, eram noua aici. Deabia ma mutasem cu mama si cu fratele meu mai mic iar ca prima impresie era una foarte buna. Liniste,curat. Nici ca se putea mai bine. Mai mult ma apucau emotiile pentru clasa a 12 a. Tot felul de intrebari imi invadau mintea iar nelinistea era din ce in ce mai mare dar inainte de toate acestea sa fac o scurta prezentare. Ma numesc Adelina, am 18 ani si vin din indepartata Islanda tocmai aici cu mama si fratele meu mai mic intr-un orasel micut din Germania. Mama s-a despartit curand de tata, iar noi am fost nevoiti sa plecam din tara lasand toate amintirile si toti prietenii vechi si buni pe care ii aveam. Dar lasand asta deoparte, la un momentdat ma asez pe o bancuta dintr-un parc apropiat casei unde o aveam si deodata vad un baiat care totusi imi capteaza atentia. Nu era cine stie ce, exagerat de frumos sau cu nu stiu ce stil dar ceva te atragea la el. Parul negru si ochii de culoarea ciocolatei il faceau aproape irezistibil. Trece pe langa banca mea, fulgerandu-ma mai mult cu privirea iar apoi pleaca. Oare o fi de prin apropiere? Intradevar, m-a cutremurat putin privirea lui dar intr-un mod placut. Imi scutur usor capul incercand sa-mi scot din minte imaginea tipului iar apoi privesc cerul pret de cateva secunde bune. Oftez scurt, dar nici bine nu puteam sa scot un cuvant pe gura ca si repede imi vibreaza telefonul. Era mesaj de la mama. Trebuia sa ma duc in casa ca sa ma pregatesc pentru ziua de maine.